Creştinii îl celebrează pe Sfântul Ioan Botezătorul

sf ioan0În fiecare an, pe 7 ianuarie, sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi în care îl cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos în Iordan. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia şi de a-L descoperi pe Acesta şi a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”.

Ioan este un nume iudaic: “Iohanan” prescurtare din “Iehohanan” şi înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi români poartă numele de Ion (forma neaoşă), Ioan sau Ioana, fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionică sau Oana, alcătuind cea mai bogată familie onomastică din România.

În această zi de sărbătoare nu lipsesc nici tradiţiile şi obiceiurile populare. În trecut de Sfântul Ioan avea loc Torontoiul sau Iordanitul femeilor, un ritual din care s-a mai păstrat doar ospăţul final, ospăţ ce încheie astfel ciclul sărbătorilor de iarnă. Iordanitul femeilor avea un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la râu să le stropească şi apoi făceau o masă comună

Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de “Sânt Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.

Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul copiilor și se mai ține pentru ca aceștia să se nască sănătoși, fără malformații sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului.

Unii oameni serbează ziua de Sfânt Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

În ziua de Sfânt Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se “iordănesc”.

Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este “Iordăneala”. Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc.

Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului.

Se spune conform tradiției populare că după Sfânt-Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Pe această cale țin să urez tuturor celor care poartă numele Sfântului IOAN un sincer LA MULȚI ANI și fie ca Sfântul Prooroc să vă dea sănătate și putere să luptați pentru idealurile dumneavoastră. Să aveți parte numai de clipe minunate, de bucurii și fericire alături de familie și de cei dragi.

Să ajutăm, împreună, ca un copil să-și recapete vederea

HUDISTEANU GEORGIANA 1Stimată doamnă / Stimate domn,

Vă scriu dumneavoastră cu rugămintea ca împreună să-i putem oferi unui copil șansa de a se mai naște o dată, de a trăi sănătos, de a oferi în fiecare zi zâmbetul său neprețuit pentru cei dragi ei.

Povestea Gabrielei Hudișteanu este una tristă, dar cred că Bunul Dumnezeu i-a dat un dram de noroc pentru ca ea să trăiască alături de oameni care să-i ofere sprijin și dragoste.

S-a născut prematur în luna noiembrie 2013, iar perioada petrecută la incubator a dus la grave probleme oculare, diagnosticul fiind cel de RETINĂ DISLOCATĂ ȘI CATARACTĂ, fiind oarbă în proporție de 96%. În luna octombrie a anului 2014 o clinică de specialitate de la Roma a confirmat diagnosticul.

În urma investigațiilor de la această clinică, s-a recomandat operație și tratament in SUA. A fost contactat medicul Antonio Capone de la spitalul universitar din Michigan , doctor în medicină, cu o experienta de peste 20 de ani în domeniul chirurgiei oftalmologico-vitreoretinale (http://www.associatedretinalconsultants.com/capone.htm ) care a fost de acord sa opereze copilul. Costul operației pentru ambii ochi este de 40000 USD pentru ambii ochi. Acestei sume i se adaugă costul cazării și transportului. Operația se estimează a avea loc la sfârșitul lunii aprilie sau a lunii mai.

În sprijinul Gabrielei au încercat să vină membrii asociației Happy Botoșani, care au organizat un spectacol pentru  strângere de fonduri în luna decembrie, însa suma donată de participanții la eveniment – 3000 lei – este insignifiantă pentru nevoile fetiței.

HUDISTEANU GEORGIANAApelez la dumneavoastră cu rugămintea de a ajuta la strângerea sumei de bani necesare intervenției chirurgicale care îi va garanta Gabrielei Hudișteanu o viață normală. Părinții ei locuiesc în comuna Havârna, fără posibilități financiare de a-i susține tratamentul și operația. Rugămintea mea vine alături de cea din inimile părinților Gabrielei, care și-au dorit enorm un copil căruia să-i ofere dragostea lor, o viață fericită, un cămin protector și liniștit.

Vă rog și pe dumneavoastră să-i ajutăm, pentru că au nevoie de înțelegerea și sprijinul tuturor oamenilor de bine pentru ca acest îngeraș să se facă sănătos. Consider că oamenii de valoare ca domniile voastre înțeleg și mai bine faptul că sănătatea este cel mai important lucru pentru noi, oamenii. Personal, pentru cauza acestui foarte drag copil mie, voi dona o indemnizație lunară și voi face tot ce este omenește posibil pentru ca acest copil să se poate bucura de lumina soarelui și de chipurile părinților ei.

Pentru mai multe detalii îl puteți contacta pe tatăl Gabrielei, Hudișteanu Viorel, la numărul de telefon 0765958359.

Puteți face donații în următoarele conturi deschise la:

  • BRD, agenția Dorohoi – titular HUDISTEANU VIOREL:
  • RON: RO95BRDE070SV36267480700
  • USD: RO87BRDE070SV36267640700
  • EURO: RO83BRDE070SV36267720700

 

  • RAIFFEISEN BANK, agentia Dorohoi – titular HUDISTEANU VIOREL:
  • RON:    RO22RZBR0000060017284621
  • EURO: RO38RZBR0000060017284624
  • USD:  RO97RZBR0000060017284629

 

  • Banca Comercială Română SA, – titulat cont HUDISTEANU GABRIELA MIHAELA
  • RON: RO69RNCB0044143891840001
  • EURO: RO42RNCB0044143891840002
  • USD: RO15RNCB0044143891840003

În numele Gabrielei, vă mulțumesc anticipat.

Cu deosebit respect,

Senator Doina Elena Federovici

Senatorul Doina Federovici a fost ajutorul lui Mos Craciun

DSC_4246Sărbătorile de iarnă se apropie cu paşi repezi, iar odată cu ele copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Senatorul Doina Federovici a organizat la finalul săptămănii trecute o acţiune în cadrul căreia au oferit copiilor de la grădinițele din Corlăteni, Carasa și Dimăcheni dar și celor din clasele I-IV de la școlile  din Corlăteni, Vlădeni, Dimacheni, Carasa și Podeni câte un cadou. Pentru câteva ore bune senatorul Doina Federovici a fost ajutorul lui Moş Crăciun, deplasându-se în aceste localităţi de pe raza colegiului Dorohoi – Flămânzi oferind celor peste 400 de copii dulciuri, fructe, sucuri dar şi jucării specifice sărbătorilor de iarnă. Prezenti la eveniment au fost si primarii de Dimacheni si Corlateni, domnii Cojocariu Stefan si Butincu Valentin.
DSC_4343
„Întotdeauna, alături de copii, simţim că suntem mai buni, mai generoşi. Ei ne dau puterea de a merge mai departe, copii sunt motivul pentru care trăim cu adevărat. De aceea zâmbetul şi mulţumirea de pe chipul unui copil este cea mai mare bogăţie. M-am simţit un om foarte bogat, gestul meu fiind răsplătit cu zâmbetele acestor minunaţi copii. La rândul lor aceştia au tinut în mod deosebit să-mi întoarcă gestul, oferindu-mi cele mai frumoase colinde specifice acestor sărbători”, a declarat senatorul Doina Elena Federovici.
Acțiunile vor continua și în perioada următoare, senatorul Doina Federovici dorind să aducă bucuria Crăciunului mai aproape de câți mai mulți copii.
DSC_4385
DSC_4182 DSC_4207 DSC_4209 DSC_4267 DSC_4289 DSC_4306 DSC_4315 DSC_4317

Ziua Internaţională a Drepturilor Omului

drepturileomuluiLa 10 decembrie în toată lumea este marcată Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În această zi, în 1948, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat “Declaraţia universală a drepturilor omului”. Documentul a fost elaborat ca răspuns la atrocităţile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi este primul act internaţional în care sunt exprimate drepturile şi libertăţile fundamentale ce trebuie garantate fiinţelor umane din întreaga lume.

Instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluţia 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum şi orice alte organizaţii interesate să sărbătorească ziua aşa cum cred că e potrivit. Ziua este marcată în mod normal atât de conferinţe şi reuniuni politice la nivel înalt cât şi de evenimente culturale şi expoziţii care se ocupă cu probleme legate de drepturile omului.

Această dată reprezintă un moment al victoriei raţiunii asupra ignorării, dispreţuirii şi încălcării drepturilor omului, cu care se confrunta umanitatea şi care au impus întreprinderea unor măsuri pentru protejarea demnităţii şi valorii umane.

Ziua Internaţională a Drepturilor Omului este o zi a solidarităţii umane, deoarece, prin adoptarea Declaraţiei, au fost depăşite frontierele naţionale, diferenţele etnice şi politice, statele semnatare propunându-şi să conlucreze în scopul susţinerii umanităţi în toată diversitatea sa, indiferent de religie, rasă, convingeri etc. Principiile enunţate în cuprinsul Declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice, care, asigurând recunoaşterea şi aplicarea lor, promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile fiinţei umane.

Unele din drepturile şi libertăţile consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului au fost întruchipate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a fost adoptat în 1950 de către Consiliul Europei şi este o reflectare unică a valorilor civilizaţiei şi democraţiei. CEDO oferă o listă de drepturi garantate, cum ar fi dreptul la viaţă,cedo interzicerea torturii, sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării.

Într-o jumătate de secol, drepturile consacrate în Convenţie au evoluat treptat, datorită modului în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a interpretat – jurisprudenţa – şi diverselor protocoale care au stabilit noi drepturi legate de condiţiile care nu au putut fi prevăzute atunci când a fost adoptată.

Importanţa Convenţiei constă nu numai în extinderea domeniului de aplicare al drepturilor pe care le protejează, dar, de asemenea, în sistemul de control instituit pentru a examina pretinsele încălcări şi de a asigura respectarea de către state a obligaţiilor care le revin în temeiul Convenţiei, şi anume recunoaşterea acestor drepturi şi libertăţi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, şi nu numai pentru cetăţenii lor.

De Ziua Constituţiei, în 8 decembrie, o istorie a Constituţiilor României

ziua-constitutiei_18466900 Arhivele arată că România a avut şapte constituţii şi 16 revizuiri ale acestora: prima Constituţie în 1866, modificată în 1879 ca urmare a dobândirii independenţei. Proclamarea Regatului în 1884 a adus o nouă modificare. În 1916 s-a început o revizuire care a fost finalizată în 1917, când s-a acordat votul universal. În 1923 altă Constituţie şi apoi în 1938, o nouă Constituţie. Între anii ’40-’44, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Constituţia a fost suspendată. În 1948, 1952 şi 1965 au urmat alte trei Constituţii. În 1991 a venit rândul Constituţiei de după căderea comunismului. Această lege fundamentală a fost revizuită în 2003.

Unele revizuiri au fost de importanţă capitală, precum cea din 1884, care includea proclamarea independenţei şi Regatul, sau cea din 1974, care instituia funcţia de preşedinte al ţării.

Regulamentele organice

(w140) Regulament(w140) RegulamentPrima reglementare cu astfel de tentă a fost “Proclamaţia de la Padeş către norodul omenesc” din Ţara Românească, dată de Tudor Vladimirescu la 23 ianuarie 1821. Alt act, rămas însă în stadiul de proiect de Constituţie a fost cel al “Cărvunarilor” moldoveni din 1822. Au fost şi alte reglementari, fie cuprinse în dispoziţiile unor legi, ca Regulamentul Organic, fie în acte interne, ca programele divanurilor ad-hoc, sau în proclamaţii de drepturi, cum au fost cele ale Revoluţiei de la 1848. Regulamentul Organic a fost făcut sub îndrumarea generalului rus Pavel Kiseleff şi pus în aplicare în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova. Regulamentul poate fi considerat o Constituţie, pentru că avea dispoziţii care priveau organizarea de stat, organizarea justiţiei, a finanţelor, a armatei. Se stabilea despărţirea activităţii legislative de cea judecătorească şi se crea un Parlament unicameral numit Obicinuita Obştească Adunare. Art. 1 al Regulamentului preciza că “domnii Moldovei şi Valahiei se vor alege de către boierii întruniţi în Adunarea Obştească Extraordinară”, iar art. 26 preciza că“domnul se orânduia pe toată viaţa lui”. El trebuia să aibă 40 de ani împliniţi, să fie din familie a cărei nobilime “să urce cel puţin până la moşul său”. Activitatea executivă aparţinea domnului, care era şeful statului. El numea în funcţii publice şi revoca pe slujbaşii statului, iar miniştrii nu puteau fi şi deputaţi. Obicinuita Obştească Adunare se alegea pe cinci ani şi avea 42 de deputaţi în Ţara Românească şi 35 în Moldova.

(w460) Deschidere

În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. După alegerea din Moldova, privirile întregului popor român erau aţintite spre Bucureşti. Adunarea electivă şi-a deschis lucrările la 22 ianuarie 1859. În noaptea de 23/24 ianuarie, deputaţii partidei naţionale au convocat o şedinţă la hotelul “Concordia” unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza.

Un alt act cu caracter constituţional a fost Statutul lui Cuza adoptat în anul 1864 la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

1866 – Constituţia lui Carol I

(w300) ConstituţÎn martie 1866, locotenenţa domnească instaurată după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza a prezentat un proiect de Constituţie care a fost votat de Adunarea Electivă la 29 iunie 1866 şi publicată la 1 iulie 1866 în “Monitorul Oficial” nr. 142. Aceasta a fost o Constituţie modernă, influenţată de Constituţia belgiană din 1831, considerată un model pentru acele vremuri, fiind inspirată la rândul său din principiile Revoluţiei franceze din 1789. A fost cea mai longevivă Constituţie (1866-1923) şi cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.

Constituţia din 1866 a instituit regimul guvernului reprezentativ, al responsabilităţii ministeriale, al separării puterilor, al drepturilor cetăţeneşti, al egalităţii în faţa legilor, al libertăţii presei şi a conştiinţei, pe scurt – principiile fundamentale ale lumii moderne. Constituţia garanta proprietatea privată.

Constituţia preciza că statul român este regat Constituţional şi ereditar, iar Domnul era Capul Statului Român şi personifica suveranitatea naţională. Potrivit art. 92, Domnul era inviolabil, adică nu putea fi urmărit şi supus la acţiuni represive pentru nicio faptă a sa. Orice act trebuia semnat de Domn şi contrasemnat de un ministru. Corpurile Legiuitoare, Adunarea Deputaţilor şi Senatul, aveau un mandat de patru ani, iar Domnul avea dreptul să refuze sancţionarea unei legi. Domnul era Capul Puterii Armate şi putea graţia sau micşora pedepsele în materie criminală. Domnul conferea medalii şi grade militare.

Proprietatea de orice natură şi toate creanţele asupra statului erau sacre şi inviolabile. Sistemul electoral era bazat pe votul cenzitar, deputaţii se alegeau pe patru ani, iar senatorii pe opt.

Corpul electoral al Camerei Deputaţilor era împărţit în patru categorii, după criteriul averii şi al originii sociale, iar alegerile se făceau prin vot cenzitar. Marii proprietari cu un venit de la 300 de galbeni în sus făceau parte din colegiul I. Proprietarii rurali mijlocii (de la 300 la 100 galbeni) erau în colegiul II, iar comercianţii şi industriaşii cu patentă, cei care exercitau profesii liberale, ofiţerii în retragere, profesorii şi pensionarii statului faceau parte din colegiul III. Din colegiul IV făceau parte ţăranii şi muncitorii.

Corpul electoral al senatorilor era format din două colegii, cel al proprietarilor de pământ cu cel puţin 300 de galbeni, şi al doilea, al proprietarilor de imobile din oraşe şi judeţ cu un venit sub 300 de galbeni.

A fost prima Constituţie elaborată fără concurs străin şi fără aprobare externă şi a fost considerată una din cele mai democratice Constituţii din Europa.

Până în 1918, a fost revizuită de trei ori: în anii 1879, 1884 şi 1917. În 1879 a fost schimbat modul de dobândire a cetăţeniei române prin lege, modificarea din 1884 a fost motivată prin declararea Independenţei şi ridicarea României la rangul de Regat. S-au adus modificări la regimul presei, invalidarea mandatelor, constituirea biroului Senatului, dreptul la diurnă sau votarea în Adunări. Prin revizuirea din 1917, s-a hotărât exproprierea de terenuri cultivabile pentru reforma agrară şi s-a introdus un nou sistem electoral, precum şi reprezentarea proporţională.

1923 – Constituţia interbelică

(w220) ConstituţDupă Primul Război Mondial, reîntregirea României şi după începutul reformei agrare, ţara avea nevoie şi de o nouă Constituţie. Pluralismul inaugurat în 1866 de Constituţia lui Carol I a evoluat spre democraţie în temeiul Constituţiei promulgate de Regele Ferdinand I în 1923. Constituţia a proclamat drepturile românilor şi a afirmat principiile libertăţii şi egalităţii, fără deosebire de origine etnică, de limbă, religie sau clasă socială. Libertatea individuală era garantată, nimeni nu putea fi urmărit sau percheziţionat decât în cazurile şi după formele prevăzute de legi, mandatul trebuia prezentat în maximum 24 de ore, domiciliul era inviolabil, iar art. 22 prevedea că libertatea conştiinţei este absolută. Art. 25 prevedea că “libertatea presei, care nu poate fi pusă sub regimul avertismentelor, nu poate fi confiscată, suspendată sau suprimată şi nici cenzura, nici o altă măsura excepţională nu poate fi înfiinţată”.

Constituţia din 1923 a introdus votul universal – doar militarii activi şi femeile fiind excluşi – dar nu a adus modificări esenţiale în raporturile dintre organismele statului. Regele deţinea puterea executivă, îi numea şi revoca pe miniştri, putea refuza sancţionarea legilor. Constituţia din 1923 a funcţionat 15 ani şi a fost considerată cea mai liberală Constituţie din Europa la acea vreme. Tradiţia Constituţională democratică în România a continuat până în 27 februarie 1938.

(w220) Constituţ

1938 – Constituţia lui Carol al II-lea

Constituţia a fost redactată în culisele Palatului Regal de Carol al II-lea, fiind de fapt actul prin care regele a preluat puterea supremă printr-o adevărată lovitură de stat.

Constituţia a fost votată printr-un referendum desfăşurat în 24 februarie 1938, la votul obligatoriu fiind chemaţi toţi alegătorii înscrişi în listele electorale pentru Adunarea Deputaţilor.

Prin Constituţie se instala practic un regim autoritar – dictatura regală. Regele era „capul statului”, avea atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti, putea dizolva Parlamentul fără a fi obligat să-l mai convoace, alegea miniştrii fără a ţine seama de partide sau majoritatea parlamentară, iar guvernul nu mai răspundea în faţa Parlamentului, ci a Regelui.

(w400) Suspendare

Pe 3 septembrie, generalul Ion Antonescu a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri.

Prin decretul din 8 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a fost învestit cu depline puteri în conducerea statului, iar Regele a primit puteri restrânse: era cap al oştirii, bătea monedă, conferea distincţii, primea şi acredita diplomaţi, amnistia şi graţia, numea primul-ministru.

1948 – Constituţia stalinistă

După abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947 şi după “câştigarea” alegerilor de către comunişti, începe regimul politic ce va dura până în 1989. Noul regim elaborează o nouă Constituţie, după modelul celei sovietice din 1936, care să consacre „cucerirea puterii în stat de către clasa muncitoare, cu ţărănimea muncitoare şi intelectualitatea legată de popor”.Constituţia din 1948 a abolit monarhia şi a instituit republica, a naţionalizat întreprinderile, iar Parlamentul a fost înlocuit cu Marea Adunare Naţională (MAN). România a primit numele de Republica Populară Română. Se desfiinţează judeţele şi se înfiinţează regiunile şi raioanele.

1952 – Constituţia naţional-comunistă

(w220) Constituţ

Proiectul noii Constituţii a fost adoptat de Marea Adunare Naţională în ziua de 24 septembrie 1952, cu unanimitate de voturi. Constituţia prevedea rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român, dezvoltarea sectorului socialist şi eliminarea treptată a elementelor exploatatoare.

În Constituţie se arăta că Republica Populară Română a luat naştere în urma „victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german”. Se prevedeau drepturi cetăţeneşti.

Acestei Constituţii i s-au adus modificări în 1957 şi 1961, când prezidiul Marii Adunari Naţionale a căpătat numele de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române. În plus, procurorul general a fost subordonat numai MAN.

1965 – Constituţia ceauşistă

(w220) Constituţ

În 1965, Partidul Muncitoresc Român îşi schimbă titulatura în Partidul Comunist Român. Pe 22 martie 1965, Plenara CC al PCR îl alege în funcţia de prim-secretar pe Nicolae Ceauşescu şi la decizia sa este elaborată o nouă Constituţie. Proiectul, dezbătut o luna şi jumătate, a fost votat în unanimitate de MAN. Prin noua Constituţie, Republica Populară Română devine Republica Socialistă România.

A treia Constituţie comunistă înlătura teroarea poliţienească şi garanta o parte din relaţia cetaţeanului cu justiţia. Constituţia a consfinţit şi o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării. Pentru prima dată apare principiul folosirii doar a limbii române în justiţie, iar minorităţilor li se asigură translator.

Constituţiei din 1965 i s-au adus modificări în 1968 – privind numărul de judeţe, Consiliile populare şi rolul procuraturii, în 1969 – privind Consiliul de Stat, în 1971 s-a lărgit componenţa Biroului Permanent al Consiliului de Miniştri, iar în 1972 s-a modificat durata legislaturii Marii Adunări Naţionale.

În 1974, prin Legea nr. 1, s-a creat instituţia Preşedintelui României, pe 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu devenind primul preşedinte al României. Atribuțiile exercitate până atunci de Consiliul de Stat al României i-au revenit preşedintelui. În 1974 au avut loc alte modificări, definindu-se rolul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste. În 1975, Comisia Constituţională şi Comisia Juridică au devenit una singură, iar în 1979 s-a modificat alegerea delegaţilor Marii Adunări Naţionale.

Constituţia a mai fost modificată în 29 octombrie 1986 – când au fost extinse atribuţiile puterii centrale (Preşedintia, Consiliul de stat şi MAN) şi când a fost creat postul de prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniştri (pentru Elena Ceauşescu). Această Constituţie a rămas valabilă până în decembrie 1989. Această ultimă Constituţie comunistă este cea din 1965, modificată de 10 ori prin lege, între 1968 şi 1986. Constituţia a fost modificată substanţial în 1990 şi a ieşit din vigoare în 1991.

1991 – Constituţia postdecembristă

(w220) ConstituţPotrivit Decretului-Lege 92/1990, Adunarea Deputaţilor şi Senatul s-au constituit în Adunarea Constituantă pentru adoptarea Constituţiei României. La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituţională – formată din 23 de parlamentari şi cinci experţi profesori universitari – condusă de profesorul Antonie Iorgovan, pentru a redacta tezele proiectului de Constituţie.

Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei, inspirată din Constituţia franceză din 1958, au durat aproape un an şi jumătate. Prevederile care au provocat cele mai aprinse discuţii s-au referit la caracterul naţional al statului român, la drepturile minorităţilor naţionale, forma de guvernământ, lipsa garantării proprietăţii (fiind preferată formula de “ocrotire” a acesteia), dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetăţeanului român sau la separarea puterilor în stat.

Constituţia a fost adoptată în Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendum naţional. În 8 decembrie 1991 din cei 11 milioane de români care au participat la vot, peste 77% au spus DA noii Constituţii. Începînd din 1995, ziua de 8 decembrie este proclamată Zi a Constituţiei României”.

Constituţia stabileşte că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi că forma de guvernământ a statului român este republica. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, care sunt garantate. Noua Constituţie consacră principiul separării celor trei puteri – legislativă, executivă şi judecătorească – şi enunţă principiul autonomiei şi al descentralizării în administraţia publică.

După intrarea în vigoare a Constituţiei, necesitatea revizuirii ei a revenit în mod constant.

În 2003, după dezbateri generale asupra propunerilor făcute de partide, dezbateri pe articole, dezbateri generale şi medieri între cele două Camere ale Parlamentului, a rezultat un nou text al Constituţiei. Mai mult de jumătate dintre articole au suferit modificări.

După o campanie puternică de promovare şi cu susţinerea tuturor partidelor parlamentare, cu excepţia PRM, Constituția a fost revizuită.

La referendumul naţional din 18 şi 19 octombrie 2003, s-au prezentat la vot 55,7% dintre cei 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot, iar 89,7% dintre participanți au votat pentru modificarea Constituţiei. Noua Constituţie a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.

(w220) ConstituţPrincipalele modificări aduse Constituţiei se referă la prelungirea mandatului preşedintelui României, de la 4 la 5 ani, la garantarea proprietăţii private, nu doar ocrotirea ei, la faptul că arestarea preventivă şi percheziţia nu vor putea fi decise decât de judecător şi nu de procuror, la competenţe diferite ale celor două Camere ale Parlamentului. Imunitatea parlamentară este limitată, minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție şi nu se mai stipulează caracterul obligatoriu al serviciului militar.

Tot din 2003, Constituţia mai prevede: cetăţenii străini şi apatrizii au posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, dar numai în condiţiile rezultate din aderarea României la UE; cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege și de a fi aleși în scrutinul local, dacă sunt rezidenți ai localității respective.

Sursa: http://stiri.tvr.ro

Intrebare adresata ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice

doina tribuna senatÎNTREBARE

 Adresată:  Doamnei ROVANA PLUMB            Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

De către doamna senator: Doina Elena Federovici          

Circumscripţia electorală: numărul 7

Colegiul electoral: numărul 1, judeţul Botoşani                             

Şedinţa Senatului din data de: 08.12.2014

 

OBIECTUL ÎNTREBĂRII:  Ce soluții se pot lua pentru a elimina inechitatea între salariații care beneficiază de aministie fiscală și cei care trebuie să restituie sumele imputate de reprezentanții Curții de Conturi.

                                Stimată doamnă  ministru,

Aduc în atenția domniei voastre situația prezentată de sindicatul “Impact” Botoșani, sindicat ce reprezintă interesele a peste 1000 de lucrători din asistența socială din județul Botoșani.

În anii 2008 și 2009, lucrătorii angajați la mai multe instituții subordinate primăriei Dorohoi, printre care și cei din cadrul Direcției de Asistență Socială Dorohoi au primit tichete cadou. În urma verificărilor reprezentanților Curții de Conturi, a fost emisă decizia nr 16/2009 prin care se impunea restituirea sumelor ce au reprezentat tichetele cadou.

Prin Legea nr 124/2014 se exonerează de la plata sumelor nerecuperate, imputate în urma controalelor Curții de Conturi, doar personalul din învățământul preuniversitar de stat, celelalte categorii profesionale nefiind exonerate de la plată:  Art. 2: “Se exonereaza de la plată sumele nerecuperate de către instituțiile publice reprezentând contravaloarea tichetelor cadou acordate în anii 2008 si 2009 prin hotărâri ale consiliilor locale, pe care personalul din învățământul preuniversitar de stat trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”

Din acest motiv, consider că este o discriminare între salariații bugetari pentru că, deși sunt angajați la instituții din subordinea aceleiași primării, unii lucrători trebuie să restituie banii primiți sub formă de tichete cadou iar alții nu.

Nu trebuie să uităm că lucrătorii din asistența socială au cele mai mici salarii, în principiu sunt la nivelul minim garantat în plată, iar din cei 125 de salariați ai Direcției de Asistență Socială Dorohoi 95 sunt asistenți personali ce îngrijesc persoane cu handicap grav, iar restituirea acestor sume, chiar și în tranșe, constituie un efort deosebit pentru aceși salariați.

Prin urmare, vă întreb, doamnă ministru, ce soluții se pot lua pentru a elimina această inechitate între salariații care beneficiază de aministie fiscală și cei care trebuie să restituie sumele imputate de reprezentantii Curții de Conturi.

Atașez prezentei întrebări memoriul primit  de la  sindicatul Impact Botoșani.

Vă mulțumesc.

Solicit răspuns scris.

Cu deosebită consideraţie,

Senator,

Doina Elena Federovici

Mos Nicolae – cum a luat nastere legenda nuielusei

sfnicolae4Sa ceri acadele si sa primesti o nuia este probabil cea mai neinspirata surpriza pe care o poate avea un copil, sambata dimineata, de Mos Nicolae.

Eu cred totusi ca cel mai iubit sfant al romanilor, care vine vineri noapte, incarcat de daruri, va fi receptiv la dorintele copiilor. Mai ales ca majoritatea au spus din timp ce vor si au avut grija sa-si lustruiasca bine ghetutele.

Legenda lui Mos Nicolae a inceput cand un crestin bogat si-a donat averea sarmanilor si, in special, unor orfane fara zestre. Acelasi om, care a devenit sfant, l-a pedepsit pe un necredincios cu o palma peste obraz… De aici traditia nuielei, ca avertisment pentru cei nu tocmai cuminti.

Sfantul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a nascut in localitatea Patara din Asia Mica, in cea de-a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o familie de oameni instariti si crestini devotati. Crescut in spiritul povetei crestine “sa imparti averea saracilor”, Sfantul Nicolae si-a dat intreaga mostenire pentru a-i ajuta pe nevoiasi.

La primul sinod ecumenic tinut la Niceea, in anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare aparator al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform careia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o varsta frageda, ingrijorat de o posibila ruptura care putea avea loc in Biserica, i-a dat ereticului Arie o palma. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultatori sa fie loviti cu nuielusa, in semn de avertisment.

Tot traditia spune ca nuielusa cu care este lovit neascultatorul trebuie sa fie de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va inflori pana la Nasterea Domnului (Craciun), inseamna ca sfantul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Sfantul Nicolae a stiut, insa, ca dupa mustrare se cere mangaiere. Astfel, el a facut multe daruri saracilor, i-a linistit pe cei intristati si a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.

Sfantul Nicolae este unul dintre numele cele mai indragite si mai raspandite. Numele este format din cuvintele grecesti nike – victorie, biruinta si laos – popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.

In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfantului Nicolae a devenit ziua darurilor si a ghetuteactivitatilor caritabile. Astfel, in Germania, Franta si Olanda, ziua de 6 decembrie este considerata o sarbatoare religioasa, cand sunt oferite cadouri copiilor si saracilor.

De Mos Nicolae este momentul in care ceea ce ne dorim devine realitate. Daca sunteti sanatosi, fericiti, inconjurati de cei dragi, atunci Mos Nicolae a venit deja!

Cu ocazia acestei Sfinte zile, tin sa urez tuturor celor care poarta numele Sfantului Ierarh Nicolae sanatate si putere sa luptati pentru idealurile dumneavoastra. Sa aveti parte numai de clipe minunate, de bucurii si fericire alaturi de familie si de cei dragi.

 

Sursa: Stirile Protv